Trupeșă deși copil
toată curbe îmbinate,
genele-nchid tremurate
pe desenul tău subtil.
Te-aș asemui, nebună
cum te văd, cu plinul glob
peste care cade zob
când de soare, când de lună.
Brâu bogat lucind ca pana
cu agate și smaralde -
Malta, Cipru-n ape calde -
mijlocu-ți, Mediterana.
Cârlionții peste salbe
de la tâmple-n râs de soare
când se zbat par călătoare
ghețuri din fiorduri albe.
Iară șoldul, cum ești scundă,
împlinitu-s-a precum
vasele-ocolesc în drum
coasta Africii, rotundă.
Și piciorușele albe se scurg
ca râuri spre sudul sidefat
sub îmbinarea cărora se zbat
eternele timpuri ce curg.


* din ediția Murmurul cuvintelor, Editura Minerva, 1971 îngrijită de Marcel Aderca și prefațată de Eugen Barbu