Aveam atâtea lucruri să-ți spun la ora ceaiului, de dimineață
Despre felul meu stângaci de a mă despărți de tine, în zori,
Asemeni adolescenților din fotografii zâmbesc în fața unui tren de marfă.
Mă și văd urcat în el. Ca să călătorești nu-ți trebuie
Decât bunătatea celor buni. Și, poate, o bască veche, demodată, pe cap.
Poeziile lui Hölderin le-am citit de mai multe ori
Dar e mai bine să vorbim despre lucrurile care se întâmplă acum.
Chiar și așa toate dovezile de simpatie
Seamănă cu o bătrână maimuță. Plecat în zori
Nu aștepți nimic, nu vrei nimic. Privești totul pe fereastră
Ai putea să spui că acest poem l-ai scris cândva
Sau că nu-l vei mai scrie niciodată.