Pe un fotoliu verde, leneș,
Ședeai cu pantalonii roșii,
Cu mâinile atârnătoare
Visând bărbații domni, frumoșii...,

Erai un puls atât de leneș,
La putred trup atât de caldă,
Că-n mâinile-ți atârnătoare
Otrăvuri începeau să ardă.

Și pe covorul de nămol
Curgeau din degete subțiri
Cercei de lene și alcool,
Topitele împotriviri.

Erai cu pantalonii roșii
Pe un fotoliu leneș, verde,
Și-n ochii tăi, întunecoșii,
Știam că lumea se va pierde.