sângele meu se desfăcu
Deasupra - o planare mai lină
așteptând să se spargă

jos nu înțeleg cum se încâlcesc moale și reci
forme obscure și iată
Totul e să ardă o ușă orbitoare
totul e să treci dincolo
din afară în afară prin porii
acestor licheni ce-au iubit
vii și mai vii încă
amurgul roșu și stins
când se unduiau
și vântul
avea tăceri de xilofon și de ură
dus pe leneșa vale

Scăpare nu mai există
Nu-i decât un nesfârșit Posibil
Unde logica e să te smulgi
de sub ecuațiile oricărei mișcări
să poți trăi
vieți
astfel
nenumărate