Eu – albit de versuri,
tu – încercănată umbră,
alergăm prin soare –
urmă după altă urmă,
încruntînd lunete foarte pămîntene;
pentru limpezire, mai tăiem din vene
și suntem, o clipă, focuri boreale,
verzi protuberanțe și albastre ale
gerului – pe toată stelăria domn.

May, murisem oare
de-ai țipat prin somn?

Din vol: "Oglinzi în rouă"