Sborului din vis, înalt,
vânăt, cât un strop de stea,
când amurgul va să-i stea
spumă peste ierbi din salt,

nimeni n'o să-i vadă urma -
roua i-o va bea, de leac,
iedul mic, cât un gândac, -
scris ospăț va paște turma.

Clopot mare, cât un cer,
peste trupul meu uscat
de când arșiți s'au iscat,
stă să ploaie pe oier.

Peste zare de hotar -
să mă ducă semnul rar.