Între-o cafea și un coniac îi gust
Înfiorat pe Kafka și pe Proust.

Părinții mei, e cazul să remarc,
Îl preferau desigur pe Remarque.

Bunicul însă, cum lua un vin,
Îl declama, plângând, pe Lamartine.

Doar străbunicul, simplu, cum i-i vița,
Zicea pre limba lui de Miorița.

El, bietul, nu știa nici un poet:
Străbunul meu era analfabet.