Liniște, liniște...
trec cerbii prin ariniște...

Ce zână le așterne oare
miraj de lună pe cărare?...

Auzi-i cum pășesc pe prund
spre râul cu argint în fund...

Frumoasa mea cu gene lungi
pășește lin, să nu-i alungi...

E-atâta feerie-n văi
și-atâta dor în ochii tăi:

Și mi te duci așa curând
norocule duios și blând...

...Poveste din ariniște,
azi zbucium vreau, nu liniște...