agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-19 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di serban georgescu Frunzuliță de secară La un colÈ›uleÈ› de È›ară E-o femeie văduvioară La un cap de pisculeÈ› Născut-a un prunculeÈ› Nasta, prunculeÈ› de casă Și È™erpoaica pe sub masă PrunculeÈ› mi-era de-un an Șarpele mai dolofan Șarpele mi-era de doi Ochii-n cap ca de strigoi PrunculeÈ› mi-era de trei Șarpele mi-era de cinci Ochii-n cap de licurici. PrunculeÈ› mi-era de È™ase Șarpele mi-era de È™apte Saltă talpa jumătate PrunculeÈ› mi-era de È™apte Șarpele mi-era de opt. ÃŽnvârtie case din loc PrunculeÈ› mi-era de opt Șarpele mi-era de zece. Și de zece nu mai creÈ™te Șarpele că îmi pleca Iar băiatul rămânea Nuntă-n sat că se făcea Voinicelul se gătia Cu paloÈ™ul se-ncingea Flinta-ntre spete lua Și curele-ncruciÈ™ate Mâncat de străinătate. Până la un loc mergea Și o fată întâlnea De la apă că venia. Și-i cerea apă de bea GuriÈ›a i-o săruta Fata însă-l întreba: - Măi băiete, dumneata, De ce-È›i arde gura aÈ™a? Nu È™tiu fată de ce-oi da! Iar băiatul ce-mi făcea? Până la un loc mergea Și calului îi vorbia: - Calule, căluÈ›ul meu Aruncă-È›i ochii la spate O rază de foc mă arde. Calu-ndărăt se uita Vede ochiul È™arpelui Parcă-i para focului. - Stăpâne, stăpânul meu Nu e raza focului Ci e ochiul È™arpelui. Băiatul când auzea Către È™arpe se-ntorcea Și din gur-aÈ™a-i zicea: - Tu È™arpe nu mă mânca Că sunt tinerel băiat ÃŽnsurat, necununat! Iar È™arpele îi grăia: - Măi băiete, dumneata Bucuros eu te-aÈ™ lăsa EÈ™ti blestemat de mă-ta Mă-ta seara că venia ÃŽn troacă te arunca Din picior te legăna Și din gură blestema: - Culcă-mi-te, culcă-mi-te Și din È™arpe sugă-mi-te! Suge, maică, țâțele Suge-mi-te-ar È™arpele De nu în copilărie Să te sugă-n flăcăie Când È›i-e lumea dragă È›ie. Băiatul nu-nÈ›elegea Și da dosul È™i fugea, Șarpele se necăjea Și la el se repezia După cal jos că mi-l da Până-n brâi îl îmbuca. Din brâu în sus nu putea De cuÈ›ite ascuÈ›ite De tocuri È™i de pistoale De mănunchiul de salvare Că vârful cuÈ›itului Intra-n gura È™arpelui Trei zile la el sugea. Un moldovean auzea Și pe cal încăleca De grab' la el se ducea Iar băiatul îi zicea: - Moldovene, dumneata, Tu de È™arpe m-oi scăpa! Moldoveanu ce-i zicea - De È™arpe eu te-oi scăpa Dar oi fi stricat ceva Și m-oi căzni degeaba? Iar băiatul răspundea: - Nu am stricat nimica Dar mi-a supt puterile Și-mi atârnă pieile. Șarpele-atunci îi zicea: - Moldovene, dumneata Bate murgu, È›ine drumu Că pe băiat l-oi lăsa După tine m-oi lua Și de mine n-oi scăpa Nici în cer, nici pe pământ Te păzească Domnul Sfânt. Eu tot am să te mănânc. Moldoveanu că pleca Până la un loc mergea Sta în loc È™i se gândia Și-napoi că se-ntorcea La È™arpe el îmi venia De coadă îl apuca Cu paloÈ™ul îl tăia Tăia două, tăia nouă Tăia toate până-n zece Șarpele nu se pricepe. Pe băiat că mi-l lăsa Dupe moldeovean se lua Moldoveanul ce-mi făcea? El în sus se înălÈ›a Șarpele la el se da Moldoveanu ce zicea? - Calule, căluÈ›ul meu Aruncă-È›i tu ochii-n vânt Să ne lăsăm pe pământ De-ar fi pulbere de È™arpe Să ne-nălțăm la cetate. Băiatu-ndărăt privea Și ce credeÈ›i că vedea? Vedea ochiul È™arpelui Chiar pe coada calului Moldoveanu că-i zicea: - Stai È™arpe, nu mă mânca Să intru la mănăstire Poate mai am È™i eu zile Ca să mă-nchin de se poate Să-mi ispășesc de păcate. Șarpele îl asculta Și la ușă aÈ™tepta. Moldoveanu ce-mi făcea? ÃŽn mănăstire intra La toÈ›i sfinÈ›ii se ruga Și o liturghie-mi da Maica Domnului venia Trei mătănii el făcea Ruga că i-o asculta Și pe È™arpe l-amorÈ›ia Dar È™arpele ce zicea? - Moldovene, dumneata Pe tine că te-am lăsat Și-n mănăstire-ai intrat. Pe mine m-ai mâniat La toÈ›i sfinÈ›ii te-ai rugat Și gura mi-ai încleÈ™tat Scoate paloÈ™u din teacă Și capul în patru mi-l crapă C-am o piatră nestemată De plăteÈ™te È›ara toată Moldoveanu ce-mi făcea? Capu-n patru îi tăia Și pietricica o lua Pe È™arpe că mi-l toca Și la voinic el venia El pe cal că mi-l punea Lapte dulce-nbia FraÈ›i de cruce se prindea, Și în lume că pleca Tot de bine a-nvăța. Auzit de la Dumitru Popescu, 50 de ani, satul Brezuica, 9 III 1913. Din volumul "Flori de câmp - folclor din Oltenia", de Marin È™i Zenobia Georgescu (adică bunicii mei), editat de Comitetul pentru Cultură È™i Artă, Casa CreaÈ›iei Populare a judeÈ›ului Dolj, tipărit la I. P. Oltenia Craiova, 1969
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati