Are tata un scump cal.
Aflat în ultimul hal
și zbanghiu
privind răsucit într-un burghiu.

Pe deasupra este ros.
I se vede și un os perforat.
Dacă îl scutur
rămân parfumat cu gălbenuș de flutur.

Cu picioarele tăiate,
cu părul scurs într-o parte,
cu dinții nemișcători
înfipți bine între nori.

Uneori fiind prea vesel
deschide corpul frumos
și-i așează pietre roșii
ordonându-le după miros.

Și apoi coboară ritmic
înlăuntrul unui puț
ce-n nisip arzător
fraged gâtlejul de struț.

Visând foșnet de copite,
îmbulzeală de cristal,
dansuri și trăznet de vite,
gleznă sfântă de-animal,
magica femelă, mamă,
mirosindu-l bestial.

Nu-l atinge,
nu-l atinge,
ăsta-i tot...
Iese tata
prin pustiul galben bot.
Se așează într-un laur
deschizând
către nimeni ochi de aur.