agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-03 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di milos petru Tragica mea, condamnata mea È›ară, Din nou răstignită È™i funerară, ÃŽn static È™i jalnic galop antigalop, ÃŽntre secetă, foamete È™i potop. Tragica mea adorată Românie, Calea nu È›i se mai È™tie, Asupra ta își continuă asaltul Ba unul, ba celălalt, ba altul. Mutată cu forÈ›a, de la lei la roni, Te-au încălecat pigmei autohtoni, Care te-au trădat È™i te crucifică, ÃŽntr-o păcăleală aproape mirifică. Te-au retrogradat urât, cu voia, După cum i-a mânat paranoia, Din săracă, te-au făcut mizeră, ÃŽn timp ce afacerile lor prosperă. Vor să te scoată È™i de pe hartă, Þara mea tristă, de pe linie moartă, Văduvă între văduvele sărace, După fiecare război, după fiecare pace. Și, acum, când eÈ™ti într-o criză majoră, Marinarul mlaÈ™tinii mi te devoră. Þukalarul lui mic È™i obedient ÃŽÈ›i acoperă florile È™i vieÈ›ile cu ciment. A venit o haită portocalie, Să ia România È™i s-o sfâșie, A furat È™i-a minÈ›it È™i trădează, Ciumă ajunsă în ultima fază. Prin complot, cinism È™i bârfă Vor să te facă o ultimă târfă, Să te culci cu toÈ›i banii de împrumut Și să uiÈ›i cine-ai fost È™i ce rang ai avut. Că ai fost regină între popoare Și te respecta, chiar dacă nu te iubea, fiecare. Sate se sparg, oraÈ™e se-nnămolesc, Se falsifică specificul românesc. ÃŽn spaÈ›iul mioritic, oiÈ›a nu mai trăieÈ™te, Mai sunt niÈ™te lupi care urlă câineÈ™te Și, ca de moarte să se mai spele, Ciobanul a emigrat între stele. Vâjâie vântul în orbitele goale Ale viteazului cu durere de È™ale, E târziu È™i în ceasuri È™i afară CivilizaÈ›ia, acum, stă să dispară. Ca într-un deochi, ca într-un blestem ÃŽn socialism eram bolnavi de sistem, Ca o pedeapsă cu puÈ™cărie grea, Lipsa competiÈ›iei ne deprima. Și-acum în capitalism ni se-arată Toată această recesiune turbată, Pe roÈ™u am prins toate stopurile TerorizaÈ›i, am trecut toate hopurile. Ce e tot acest coÈ™mar, pentru Dumnezeu? Parcă ne e È™i mai rău È™i mai greu, Căzută de-o crimă fără căință, Libertatea e de unică folosință. Cei mai mulÈ›i n-au nici dreptul la pâine, Aparență de om, tratament pentru câine, Dreptatea însăși, elementară, A fost ucisă pe un peron de gară. Stăm cu chirie la noi acasă, Birurile se înmulÈ›esc È™i ne apasă Și întrebăm tăiÈ™ul sabiei Și pe cârmaciul nărod al corabiei Cu ce drept în prăpăd să ne lase, Cine-i stăpânul propriei noastre case? Cui i s-a retrocedat, cu minciună vinovată, Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodată? Melancolica mea Românie, Fă-ne să È™tim că mai eÈ™ti vie, Scutură-È›i pigmeii care te călăresc Și gustă o bucată de măr creÈ›esc. Fă-È›i dreptate, că altfel mori, Printre atâția vânzători È™i trădători, Tu eÈ™ti o È›ară între țările astrale, ÃŽnsângerată-i gloria istoriei tale. N-au cum să te mai conducă niÈ™te derbedei, Care, când nu fac pe alÈ›ii, fac pe ei, Vezi că din bun-simÈ› se È™i moare, Românie de sine stătătoare È™i pierzătoare. Tragică Românie, aflată sub ape, Ce aproape e potopul, ce aproape! Poate că n-avem puterea de a-l recunoaÈ™te, Dar potopul lucrează între berze È™i broaÈ™te Și È›ara ni se pustieÈ™te de tot, Când pe guvernanÈ›i îi doare în cot Și coboară È™i ei, din când în când, Să-i audă pe oameni plângând. Și se prefac jenant că regretă, ÃŽn sumbrul lor teatru de operetă, ÃŽn potop, nici clopotele nu mai bat Pământul horcăie È™i s-a înmuiat. Poate că te vei răzbuna, odată È™i-odată, Românie minÈ›ită, furată È™i violată, Românie de noroi, Românie de icoană, Caz unic È™i tragic de văduvă orfană. Doar atât am putut aici închega, O rugăciune pentru învierea ta Și te rog eu, cum te roagă fiecare, Să ieÈ™i din cumplita crucificare. Și, din inteligență È™i din instinct, Glasul tău să se audă distinct, Ca-n faÈ›a lumii, în faÈ›a porÈ›ii, Să se adune viii È™i morÈ›ii! Și, ca o-ntoarcere la tine în destin, Ridică-te, È›ară! Ajută-ne, Doamne! Amin!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati