Armatele de fluturi aiurite
salcâmii noștri i-au acoperit sporind
confuzia din văzduhuri între
plante și zburătoare.

De-ai rătăci prea goală prin livadă
embleme de polen ți-ar fecunda
privirile și umerii și toată
un alb și umblător salcâm ai fi.

Dar trupul tău refuză mângâierea
oricărei aripi; prea străin
ți-e norul unduios ce crezi că poartă
printre elite picuri de venin.

E-o vară inutilă. Moare
treptat lumina-n tine și se pierde
un gând al meu înfășurat de fluturi,
departe, lent, pe o câmpie verde.