Am semănat cu pădurea, cu
moara de vânt, cu tăcutele,
negrele, necunoscutele cruci de
la margini de drumuri,
cu umbrele cailor noaptea pe-
nalte coline moldave
am semănat - și cu chipul
ciudaților zei
îngropați în nisip lângă mare. Cât
e de-atunci?
Trebuie sa fi trecut multe ploi,
multe viscole, trebuie
sa fi pierit multe ziduri și oști, să
fi căzut multe lanțuri,
să fi ars, să se fi risipit, să se fi
dus dracului multe imperii
ca să-ncep a semăna în sfârșit cu
mine.