Căpâlna e un ulcior smălțuit,
Tezaurul de foc al olarilor:
Din fiecare cană s-a ivit
Trunchiul fetelor,
Gâtul viorii și-al lăutarilor.

Aureola verii s-a prefăcut în comănac de paie
Pe fruntea lor feciorelnic arzând,
Viile Târnavei
Cu ele în șir se-ncovoaie,
De struguri, când bat pasul de pământ.

Pe dealuri, fata. Dragul ei, pe șes,
Cu plopii o așteaptă-n larg să vie.
El își cunoaște dorul după mers;
Când calcă ea, gândești că scrie.
Și pergamentul luncii-i tipărit
Cu pași nemuritori, de poezie...