Ca o desfrunzire de păduri de-argint
ninge... și în clinchet argintiu se-aude
vie legănarea cetinilor ude
de-nstelări mirate... într-un Sfânt Colind

Cad din cer petale fragede de crin
peste întrebarea trecerii prin viață...
Sufletu-n vecie Calea o învață
deslușită-n runa semnului divin

Raza de lumină - care încunună
între ani fereastra inimii - plutind
prin Împărăția Sfântului Colind
împlinește-n rosuri Gândul-împreună...

Că-n Colind de Slavă sufletul se-atinge
undeva în cele câte sfinte sunt
- și în cel din frunte și în cel mărunt...
Și acea Lumină în decembre ninge...