aeriene panglici legate
de-ndrăgostiți în părul aspru al marilor orașe;
cotite dureri când despărțirea smulge
boschetul de sărutări, sădind în loc absența;
plimbări neputincioase ce istovesc decorul
când farurile taie intimitatea-n două
și nimeni nu tresare
și fețele-n lumină sunt două pietre-ovale;
plimbări când brațul tău se-atinge scurt
de celălalt braț, umplându-l de răcoare
și de pârjol; când pvoestești
că ai mai fost pe-aici, dar niciodată
n-ai observat acest fantastic unghi
din care strada pare o năpârcă
de-argint;
și-acest copac, piciorul unui mânz,
cu alba lui manșetă legată peste gleznă;
plimbări în care taci pentru că știi
că-i o tăcere sclipitoare
ca valul verde-al mării când delfinul
îl spintecă, făcându-i o rană grea, solară;
plimbări în care-ți stimulezi memoria,
plimbări în care uiți,
plimbări care-ți refac copilăria,
plimbări care te-ncărunțesc prematur,
plimbări în care, vechi războinic, scuturi
praful subțire adunat pe scuturi
și iei în piept o nouă dragoste!
O, voi, plimbări,
sfârșituri,
începuturi...