Amurgul când vâsli peste grădină
Toți plopii-i luară luna-n lumânări,
Dar chiar prin firul orb de pe cărări
Zbura-ntr-un fior de taină-a ei lumină.

Castanii-n turnuri negre-au renviat
Deodată-n mii de maci, descoperite,
Profund le-au oglindit pân-a-nnoptat.

Amanții-au poposit ca pasări noi,
Surprinși prin trandafirii-n flori schimbate,
Urcau parfum de trupuri vinovate
Petuniile-n delir, cu sânii goi.

Mii candele se-aprinseră-n lalele
Și smirnă-n flăcări roșii de bujori,
Spre gloria însângeratei aurori,
Iar Noaptea-a-ngenuncheat pân' la pansele.