Ne vom iubi sublim în altă lume,
la care vom ajunge prea târziu,
când carnea de pe noi va fi o umbră
și nimeni n-o să poată a ne spune
cum am greșit la fiecare pas,
c-am părăsit, de mult, în urmă ura
și că iubirea care ne-a rămas
doar trupul i-a-ndulcit cumva măsura.

Atâtea piedici sunt în lumea noastră
când sufletele se caută mereu.
Nici carnea nu mai poate să-mpreune
visele spre care ne-înălțăm cu greu,
stârniți de pofte crude și nebune.

Ne vom iubi sublim în altă lume,
în care vom fi numai noi doi.
Din lumea noastră să luăm cu noi
doar florile și-un cântec de vioară.
Și cum nu știm ce gânduri vom avea,
sau ce-ar putea și-atunci să ne omoare,
să ne rugăm de-acum spre-a deveni
un curcubeu, un cântec, sau o floare.