Ce te miri că-n Cluj, prin soc și nuc,
mierla fluieră ca un haiduc?
Pune mierla-n glas și cînt ce știe.
Fost-a Clujul scaun de domnie.

Unde-s turnuri și păragini, lupte
fost-au, trudă, jurăminte rupte.
Fete-n șea luînd, învingători
treceau vaduri tulburi și strîmtori.

Scîrțîiau în sus pe deal rădvane.
De la curți fugeau în codri Ane.
Fost-a, unde zidul poartă spini,
vrajbă ca de foc, printre calvini.

Unde-i cimitir, erau podgorii,
struguri frămîntau în căzi feciorii.
Li s-a dat de-atunci la toți să-și culce
crucea oaselor în humă dulce.

Unde-i caldarîm, erau livezi.
Lucruri fost-au, unde umbre vezi.
Fost-a Clujul scaun de domnie.
Mierla fluieră în vînt ce știe.