Acum suntem calmi, tandri și ușori
Ne-nchipuim: tăcuți, albi de ninsori,
Munții Urali.

Când suntem mâhniți de o făptură pală,
ce o pierdurăm într-un amurg
știm bine că undeva izvoare,
în locul ei purpurate curg!

Câte-o iubită, în zori, prin străini,
sufletul ni-l acoperă și ni-l apasă
cu pacea vastă a mărilor de azur,
însângerate de corali
precum cireșele de-acasă.

Ne trezim nopțile și zâmbim liniștiți
la luna cu arcul încordat.
Și mângâiem ușor în depărtare
dealul, cu mâna și muntele-nghețat.

traducere Ioan Flora