Azi m-am născut. Noaptea.
Să omor însuflețiri,
să schimb groaza în fericire, cândva.
Duceți iluziile uzate!

Noaptea-i târzie,
mâinile mele degeaba te caută,
mâini ce te roagă, te adoră.
Adevărată chemare e rușinea.

Ochii-mi scurmă pe dealul trecutului,
ca niște spițe lucitoare.
Se rostogolesc stele mofturoase
și strălucitoare ca trecerea.

Departe, tot mai departe!
Mai departe, mai sus! Lumea tinde
spre dezmembrare și spre înalt,
construind ruine răcoroase.

Nu-i așa? Treci cu vederea? Scriu versuri.
Unde, unde? Și mai departe!
Lumea tinde spre dezmembrare și spre înalt,

dar cea mai adevărată datorie
a vieții este speranța
și crezul neâncetat.

Traducere de P. Tóth Irén