Þi-am împletit din myrt și crini, cunună
Și-aș vrea să-ți împletesc în vers, Cântare...
În ritm să prinzi accente funerare,
E să arunci o floare în genună...

Ai tăi te-au îndrăgit la îngropare!
Și nu știu ce-au uitat să îți mai spună!
Nu știi? E lucru vechi: când e s-apună,
Atunci simți frumusețea unui Soare...

Aș vrea să-nghețe lacrămile toate
Ce ți-au lăsat la groapă bârfitorii!
S-ar ridica cu ele o cetate!...

Maestre bun! ...Din lumea ta senină
Trimite-le surâsuri... Muritorii,
Oricând, găsesc o pată în Lumină...