Noaptea din ajunul morții
Fu cea mai scurtă din întreaga-i viață
Și gândul că trăiește încă
Îi aprindea sângele-n vene
Povara trupului său îl scârbea
Puterea îl făcea să geamă
Și-abia-n străfundul spaimei lui
Își regăsi surâsul
Căci nu avea doar un tovarăș
Și mii și mii de milioane
Ca să-l răzbune pricepea
Și zorii pentru el veniră.


Traducere Virgil Teodorescu