Când tot trecutul meu îmi vine-n minte,
și mie des îmi vine,
o, lume falsă, îmi dau seama bine
cum rătăcește omeneasca ginte:
simțirea ce consimte
momelii și plăcerilor deșarte,
aduce sieși o durere grea.
Azi știu c-am încercat-o mai-nainte,
cum tu promiți în parte
odihna ce n-o ai în zestrea ta
și nici n-o vei avea.
Mai greu bătrânul mântuirea știe,
decât cel care piere în pruncie.