În prag eu genunchii-mi îndoi.
Nalț rugi înspre Domnul, târzii.
Suntem în biserică doi,
Dar tu nu mă vezi și nu știi.

De nu șțiu ce vis împlinit
Oftezi spre icoane din greu.
Șoptești că pe-un om l-ai iubit
Și, Doamne! spui numele meu...

Dar iarăși e liniște grea
Și glasul în plâns s-a-necat.
Și iarăși înalț ruga mea
Spre domnul cel sfânt și uitat.

Și toate-s iluzii pustii.
Mă-nchin tremurând, mă-nfior.
O, dacă în zbor vei zvâcni,
Cu tine pe veci am să zbor!...

Martie 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul '''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă'