agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-12-05 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Maria Elena Chindea Poem Panmongolism! DeÈ™ii sălbatic nume Aurul mi-i de dânsul mângâiat. Vladimir Soloviov SunteÈ›i destui. Noi - nesfârÈ™it puhoi. CercaÈ›i: ne-om măsura cu vrăjmășie! AsiaÈ›i suntem, cu sânge scit în noi, Cu ochi pieziÈ™i È™i plini de lăcomie! Voi veacuri vreÈ›i, noi vrem un singur ceas. SupuÈ™i ca robii fără de prihană, Cu scutură-n mână, pavăză-am rămas ÃŽntre mongoli È™i rasa europeană! Pe nicovală veacuri aÈ›i bătut, N-aÈ›i auzit tunând lavina Și-un basm al prăbuÈ™irii v-a părut Și Lisabona È™i Messina. Voi veac de veac priveaÈ›i spre Răsărit, AÈ›i strâns aici, la noi, mărgăritare; VisaÈ›i, râzând, doar tunul aÈ›intit Spre noi cu È›eava-i neagră, lucitoare. Sorocul a venit. Năpasta-i grea. Din aripi bat obide blestemate, Și într-o zi nimic n-o rămânea Din noii voÈ™tri Poestumi poate! O, lume veche! N-ai pierit. Pe chip Văd că mai porÈ›i durerea È™i-ntristarea. OpreÈ™te-te - nÈ›eleaptă, ca Oedip, ÃŽn faÈ›a Sfinxului, dezleagă ghicitoarea. Rusia-i Sfinxul. Triumfând amar, Un sânge aprig varsă în neÈ™tire. ÃŽn ochii tăi priveÈ™te iar È™i iar, Cu ochii ei de ură È™i iubire! AÈ™a cum noi iubim, cu-adevărat, Nimeni din voi, demult, nu mai iubeÈ™te. Ce-i dragostea pesemne c-aÈ›i uitat: Ea mistuie, ucide, pârjoleÈ™te! Ni-i totul drag: al datei rece sens, Ni-s dragi dumnezeieÈ™tele vedenii, Noi înÈ›elegem spiritul francez Și sumbrele, germanicele genii... Noi È™tim infernul străzii din Paris, VeneÈ›ia ceÈ›oasă È™tim prea bine - Miresme de lămâi pe-un țărm de vis, Și Kolnul plin de fum È™i de ruine... Ni-i dragă plăsmuirea cărnii vii, Duhoarea morÈ›ii nu ne înspăimântă. Ce vină-avem, cumva, de-o pârâi Scheletul vostru-n laba noastră blândă? Noi ne-am desprins să È›inem de dârlogi Sirepi focoÈ™i, gonind pe deÈ™elate. ÃŽn zbor năprasnic să-i lăsăm ologi, Supusa sclavă să ne-asculte-n toate... VeniÈ›i la noi! Războiu-n minte-i viu! VeniÈ›i! Vă-ntindem paÈ™nicile braÈ›e! ÃŽn teacă paloÈ™ul! - cât nu e prea târziu - VeniÈ›i, tovarăși, vom trăi ca fraÈ›ii! De nu, să È™tiÈ›i, că nici nu ne-ar păsa! Putem cunoaÈ™te perfidia-ntreagă! Și veac de veac amar v-ar blestema UrmaÈ™ii voÈ™tri slabi È™i storÈ™i de vlagă! Vom rătăci prin codrul secular, Lăsând Europa voastră lăudată. Vom sta deoparte. Ne-om întoarce iar Spre voi cu mutra noastră asiată. PorniÈ›i acum, porniÈ›i către Ural! VeniÈ›i! Spre luptă calea-i netezită! MaÈ™ini cu duh de calcul intergral Bătându-te cu hoarda necioplită! Dar pentru voi nicicând nu vom fi scut, Vom sta tăcuÈ›i È™i n-om cădea ostatici! Doar vom privi măcelul început Cu ochii noÈ™tri tătăreÈ™ti, sălbatici! Nu ne-om clinti când fiorosul Hun Va scotocii pe morÈ›i în buzunare, Și cai mânând în sfânt locaÈ™ străbun, Pe fraÈ›ii albi i-o pune în frigare! O, lume veche, iarăși îți vorbesc. Te chem acum! E cea din urmă oară! La trudă, pace, la ospăț frățesc Te-mbie lira mea barbară! 30 ianuarie 1918 ULTIMUL POEM DIN ACEST VOLUM Traducerea M. Djentemirov È™i M. Calmicu Din volumul Versuri alese 1956
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati