Nu tu, melodioasă, prin gânduri mi-ai trecut,
Plutind deasupra Nevei, peste oraș, ușoară,
Nu tu ocultă spaimă din inimă mi-ai smuls
Cu bărbătească vlagă și milă de fecioară?

Tu nesfârșitul cântec l-ai ferecat în nea
Și-n martie cu har l-ai înnoit, senină,
Tu ziua înspre mine veneai precum o stea,
Sfințind tot caldarâmul cu limpedea-ți lumină.

Pe tine doar te cânt! Dar, iute, din înalt
Ai dispărut în neguri depărtare.
Spre tainele ascunse vor ochii-mi a răzbate -

Și nu te văd, și-o vreme de Domnul mă despart.
Dar cred: o să răsari, amurgul s-o aprinde
Și cercul cel de taină la urmă s-o închide.

8 iulie 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă'