Doamnă, tu ești cel din urmă gând
mergi înaintea mea.
Când mor cheamă steaua cea rea
Și dușmanul pândind ațintit la pământ.

Singur în noaptea exilului sunt fără arme, fără poruncă, fără pâine.
Să mă pierd de mine
însumi aș vrea dar mă urmează viața ca un câine.

Doamnă, mergi înaintea mea
ca un înger cu sabia de lumină.
Voi sparge prin beznă cărarea grea
pas cu pas și ca un drumeț, ca un tălhar,
după legile acestui hotar
de iubiri, de încleștări, de viclenie,
până la capăt.
Pe un cântec vestea va fi plină.
Căile tale toate duc la lumină.