Dă vârfuri înnoite păpurișul
în limpezimi neîmpăienjenite:
zbârlite crengi, setoasă, prin piezișul
zăplaz grădina în zăduf trimite.

O oră de-așteptare suie, goală,
spre cer din marea ce încărunțește.
Pe ape un copac de nori se scoală,
ca de cenușă și se prăbușește.

Absentă, cum lipsești în plaje dese
ce te presimt și-n lipsă-ți se consumă:
departe ești dar orice lucru iese
din matca lui, se surpă, piere-n brumă.




Traducere Ilie Constantin