Pentru Sonia von Brusky


Metafizica corpului se întrezărește
în imagini. Sufletul corpului
își modelează în fiecare fragment muzica
sferelor și a esențelor
dincolo de simpla carne și de simplele unghii.

În fiece tăcere a trupului se identifică
linia sensului universal
care îi imprimă formei secunde și tranzitive
solemna marcă a zeilor
și a visului.

Printre frunze surprinzi
la ultima nimfă
ceea ce la femeie încă mai e ram și rouă
și, mai mult ca natura, gândul
despre unitatea inițială a lumii:
femeie plantă briză mare,
ființă telurică, spontană,
ca și cum ea ar fi ramură
din infinitul arbore care condensează
marea, soarele, sarea, suflul acru al vieții.

De extaz și cutremurare se scaldă privirea
în fața luminoasei fese opalescente,
coapsa, pântecul sacru, promis
ritualului de a exista, iar apoi tot ceea ce trupul
rezumă din cealaltă viață, și mai înflorită,
în care am fost cu toții pământ, sevă și iubire.

Iată că se ridică ființa, în transparența
perfectei înfășurări.





traducerea Dinu FLÃMÂND.