(Vară)


Ci hai, sorbind câmpii, cetăți înalte,
în cerb al undei preschimbat ușor,
pornind spre marca limpezimii albe,
cuib legănat de pescăruși în zbor.

Am să te-aștept cu vorba împietrită,
ca trestie pe înălțimi pustii,
rănit de-azur, chemat ca de-o ispită,
de-nsingurata-ți voce-n vijelii.

Îngăduie-mi, ca trestie, să-mi scriu
numele meu în unda curgătoare,
ce râu se cheamă-n grai de vânt pustiu.

Din numele-mi nimic nu se-alege
topit în nea… Tu te întoarce-acasă,
lung cerb de spumă-n munții tăi – un rege!



Traducere Veronica Porumbacu