S-a dus Don Quijote.
De-acum voi dormi cu lumânări în gură.
În ce chip se va arăta acela care-ar vrea să doarmă?

Mă vor opri pe mine
și vor ști ce legi mi se cuvin,
soldatul înlemnit cu blonda
și meseriașul care are viața cea mai reală
și marinarul lovind în pânza corăbiei
și, dacă albul este undeva,
nu-l căutați în locul unde este.

Dar eu zic: viața, viața, viața
și mă gândesc, că semănăm cu toții,
și (că) abia un copac nu e la fel cu altul.