Doarme lumea. Hai să mergem printre umbre în grădină.
Doarme lumea. Numai stelele veghează și lumină.
Ele însă n-or ajunge pân' sub crengile în floare
Și n-or sparge cu sticlirea cântul de privighetoare…
Nici privighetori afla-vor. Cântul este pentru ele
Cum iubirea este-a noastră, focul este pentru stele.
Ori nu șștii ce bucurie, prin iubire, am adus
Țărnii de sub talpă, negre, cum și-azurului de sus?
Mâini împreunate dulce, dulce inimii descânt
Din fiorul cel năvalnic, din străin și sfânt frământ.
Inimilor – chiar de-aicea – la bătăi, altfel de număr,
Că-am ajuns, pe neștiute, noi cu umăr lângă umăr.

1853


Traducere Emil Burlacu