agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
|
||||||
agonia Texti Pripusi
■ Interzicerea expoziției organizate de Societatea Culturală Aromână
Romanian Spell-Checker Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-07 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Maria Elena Chindea Luna era o frunză galbenă, în grădina unui cer dureros. Plopii fluturau zarea, ca pe un steag, pentru sfârșit de luptă. Îmi simțeam viața, cu pădurea și cu toamna, ruptă, și pașii răsunau în amintire, ca pe un drum pietruit și ros. Mâhnirea mea căzuse – vestmânt prea greu – în noroi. Voiam liniștea, ca un cerșetor, un ban care să-l aline. Departe, un trecut sfâșietor mă chema înapoi, și țipătul unei fabrici își revărsase toată deznădejdea în mine. Până când va târî sufletul mantaua mâhnirilor sfâșiate? Din despletirea nopților, nicio răsărire nu rămâne. Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe-o bucată de pâine, și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate. Peste acestea, dacă mâna ta și-ar fi cernut ninsoarea ei de clopoțel alb, ar fi tresărit poate, prin ceață, o bucurie demult pierdută. Plânsul pomilor ar fi fost atunci bani de aur dăruiți amintirii, și-aș fi simțit cum seara, cu buzele ei moi, întreg sufletul mi-l mângâie și mi-l sărută.
|
||||||||
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | |||||||||
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati