Somn și Moarte, pajurile posomorâte
Foșnesc toată noaptea în jurul acestei frunți:
Chipul de aur al omului
Să-l înghită cu înghețat talaz
Vecia. De stâncile spăimântătoare
Se sfărâmă trupul de purpur.
Și se plânge glasul întunecat
Peste apele mării.
Soră a melancoliii furtunoase,
Iată, o luntre speriată se scufundă
Sub stele,
Hărăzită feței tăcute a nopții.




Traducere de Ion Pillat