Un băiat cu pieptul zdrobit
Se stinge, cântec în noapte.
Numai lasă-l să treacă liniștit pe colină
Sub copaci
Urmat de umbra jivinei.
Dulci miresme împrăștie viorelele pe pajiște.

Sau lasă-l să intre în casa de piatră
Și capul să-și plece
În umbra îndurerată a mamei.
Mica lampă luminează în jilavă albăstrime
Toată noaptea;
Căci nu se mai curmă durerea;

Departe s-au dus și făpturile albe
Ale celor respirând, prietenii;
Puternic tac zidurile jur-împrejur.



Traducere Mihail NemeÈ™