lui Vasile Romanciuc
Poate că, într-adevăr, poetul
Ştie cu îngerii a conversa.
Poate că, într-adevăr, fără de el
Cuvintelor gheare le-ar creşte
Sălbăticind.
Chiar să nu vreţi să aflaţi
Nimic despre îngeri?!
Veşnic muşcat, veşnic
Drămăluindu-şi bucăţica de pâine.
Poate că numai copiii
La el se gândesc
Pe când înşişi ochii preotului
Par prefăcuţi şi nesinceri.
Chiar să nu vă pese deloc
De tristeţea cuvintelor noastre?!