Cresc haitele genunilor s-o rupă.
Pe vele doliu, doliu la tribord,
și fulgere din sud, din vest, din nord,
și trăsnete la proră și la pupă.

Sub vaietul tempestrei monocord
mai duce în talazul ce-o astupă
miresme tropicale, ca-ntr-o cupă,
și pe zdrobita cârmă un fiord.

Departe-i țărmul galeșei Cythere
și-o liră spartă e catargul bont.
Ionice columne și mistere

argintu-și mai aprind la orizont, –
și nava piere-n hău, spre alte ere
cu temple scufundate-n Hellespont.