De unde vii, străine, sub viscolele lunii?
- Din adâncuri vin, din lut.
Am fost să văd, să pipăi, să sărut
furtunile, mormintele, străbunii.

Mă furișez prin țarcuri și șoproane,
ciulini și pietre gleznele îmi rup,
și luna-mi trece, vânătă, prin trup
ca printr-un geam, și-mi suflă prin ciolane.

Și-n traista asta veche ce duci oare?
- Duc rumeguș de os de împărați
și pajuri mari și zimbrii ferecați,
duc Țara ca pe-un bulgăre de soare.

În șopru, la opaiț, umbra scoate
un maldăr de foi galbene din sac.
- Îngenunchează, frate… Vin din veac
și Neamul nostru l-am adus în spate.