Luminița noastră are
soare-n zâmbet, tămâioare
și-n privire mărțișoare.

Stânjenei și porumbei
viața ei, și râsul ei
brebenei, clopoței.

Pași golași de toporași,
vorbe mici cu licurici,
rândunici și tufănici.

Ce grădină ne-a trimis
cel mai alb mănunchi de vis?

Ce luceafăr clar de rouă
ne-a dat nouă raza-i nouă?

Ce seraf de borangic
a pierdut un cântec mic,
când zbura argint și harpă
peste casa noastră stearpă?