agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
|
||||||
agonia Texti Pripusi
■ Interzicerea expoziției organizate de Societatea Culturală Aromână
Romanian Spell-Checker Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-16 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Maria Elena Chindea Vite, munți, români, argățim și slugărim pe la jupâni. Veneticii ne-au băut până la iască, râpă rea, oftatu-n piept se cască. Codrii, cerul, basmele îngenunche lângă noi, cu fruntea-n praf. Cu harapnicul la brâu ca un vătaf se bălăngăne stăpânul roșcovan, încruntat, magnat și dolofan... Soarele-i și el bătrân zaraf, viața, lipitoare de catran. Ni-i făptura ardicată, din obiele, din pecingine și câlți. Din zdrențe plânse. Coastele domnești bătute-n stele, cine ni le-a stins? Cine le frânse? Că ne scârțâie ciolanele sub piele: osii ruginite și neunse. Peste os de voievozi și peste gropi, suge gușa viperii, umflată. Ni se-nfige-n carne târnăcop, fier de plug ne intră-n beregată... Și pe zariștile unde, altădată, călăreau pădurile albastre pe-a bourilor de foc spinare-naltă, munții sterpi din șold de gresie tresaltă peste măduva și junghiurile noastre. Când, sărac, ne coace jerăgaiul mămăligile de bozie și smoală, soarelui i-am smulge tot mălaiul, de Crăciun să-l clocotim în oală. Ziua o-noptăm la geam cu paie, să nu scoale pruncii din copaie. Limba hornului flămândă, de funinge, sarea neagră-a cerului o linge. De-am avea opinci în fier turnate, drept la rai, pe pravățe de lună, la Sân_Pătru am porni, cu jalba-n mână, să ne facă Dumnezeu dreptate! Nici stea nu vine... Nu se-ndură niciun înger pe la poartă să ne treacă, în bocceaua inimii, săracă, să ne lunece un zâmbet de prescură... Numai noaptea, când, zdrobită, carnea geme, fruntea-aprinde vis de răzmeriță: vulturi mari de cremene și-arșiță ni se smulg din umeri și blesteme. Munții urlă și scot șerpi de flăcări, crunți, fierb șuvoaiele și tulnicele tună, și prăpăstii, joagăre și munți, repezindu-și tâmplele-n furtună, iar își cheamă Voievodu-n soare să descalece a doua oară-n piatră, și-n viforniță de Mare Vânătoare să despice zimbrul înc-odată!
|
||||||||
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | |||||||||
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati