agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-16 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Maria Elena Chindea Vite, munÈ›i, români, argățim È™i slugărim pe la jupâni. Veneticii ne-au băut până la iască, râpă rea, oftatu-n piept se cască. Codrii, cerul, basmele îngenunche lângă noi, cu fruntea-n praf. Cu harapnicul la brâu ca un vătaf se bălăngăne stăpânul roÈ™covan, încruntat, magnat È™i dolofan... Soarele-i È™i el bătrân zaraf, viaÈ›a, lipitoare de catran. Ni-i făptura ardicată, din obiele, din pecingine È™i câlÈ›i. Din zdrenÈ›e plânse. Coastele domneÈ™ti bătute-n stele, cine ni le-a stins? Cine le frânse? Că ne scârțâie ciolanele sub piele: osii ruginite È™i neunse. Peste os de voievozi È™i peste gropi, suge guÈ™a viperii, umflată. Ni se-nfige-n carne târnăcop, fier de plug ne intră-n beregată... Și pe zariÈ™tile unde, altădată, călăreau pădurile albastre pe-a bourilor de foc spinare-naltă, munÈ›ii sterpi din È™old de gresie tresaltă peste măduva È™i junghiurile noastre. Când, sărac, ne coace jerăgaiul mămăligile de bozie È™i smoală, soarelui i-am smulge tot mălaiul, de Crăciun să-l clocotim în oală. Ziua o-noptăm la geam cu paie, să nu scoale pruncii din copaie. Limba hornului flămândă, de funinge, sarea neagră-a cerului o linge. De-am avea opinci în fier turnate, drept la rai, pe pravățe de lună, la Sân_Pătru am porni, cu jalba-n mână, să ne facă Dumnezeu dreptate! Nici stea nu vine... Nu se-ndură niciun înger pe la poartă să ne treacă, în bocceaua inimii, săracă, să ne lunece un zâmbet de prescură... Numai noaptea, când, zdrobită, carnea geme, fruntea-aprinde vis de răzmeriță: vulturi mari de cremene È™i-arÈ™iță ni se smulg din umeri È™i blesteme. MunÈ›ii urlă È™i scot È™erpi de flăcări, crunÈ›i, fierb È™uvoaiele È™i tulnicele tună, È™i prăpăstii, joagăre È™i munÈ›i, repezindu-È™i tâmplele-n furtună, iar își cheamă Voievodu-n soare să descalece a doua oară-n piatră, È™i-n viforniță de Mare Vânătoare să despice zimbrul înc-odată!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati