Mă-ncrunt și spun că nu mai sper
și iar mă spânzur de crâmpeie.
Am pietre-n grai și reteveie,
mă-mbrac cu ghimpi și țepi de fier.

Bat ușa-n cuie, smulg și cheie,
dar pașii mei tot fug în cer.
Mă-ncrunt și spun că nu mai sper
și iar mă spânzur de crâmpeie.

Nu vreau în beznă o scânteie,
mă-ngrop în beci, m-ascund în ger,
dar calc și-aici pe curcubeie.
Și iar mă spânzur de crâmpeie,
mă-ncrunt și spun că nu mai sper.