agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
|
||||||
agonia Texti Pripusi
■ Interzicerea expoziției organizate de Societatea Culturală Aromână
Romanian Spell-Checker Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-02-01 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Maria Elena Chindea Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă. O, ce trist, ce înalt era Christ! Luna-a intrat după El în celulă, Şi-L făcea mai înalt şi mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, Ochii adânci ca nişte păduri. Luna-L bătea cu argint pe vesminte, Argintându-I pe mâini vechi spărturi. M-am ridicat de sub pătura sură: - Doamne, de unde vii? Din ce veac? Iisus a dus lin un deget pe gură Şi mi-a făcut semn ca să tac... A stat lângă mine pe rogojină... - Pune-mi pe răni mâna ta. Pe glezne-avea umbre de răni şi rugină, Parcă purtase lanţuri, cândva... Oftând, Şi-a întins truditele oase Pe rogojina mea cu libărci. Prin somn lumina, dar zăbrelele groase Lungeau pe zăpada Lui vărgi. Părea celula munte, părea Căpăţână, Si mişunau păduchi şi guzgani. Simţeam cum îmi cade tâmpla pe mână, Şi am dormit o mie de ani... Când m-am trezit din grozava genună, Miroseau paiele a trandafiri. Eram în celulă şi era lună, Numai Iisus nu era nicăieri... - Unde eşti, Doamne? Am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de căţui. M-am pipăit, şi pe mâinile mele Am găsit urmele cuielor Lui...
|
||||||||
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | |||||||||
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati