agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
|
||||||
agonia Texti Pripusi
■ Interzicerea expoziției organizate de Societatea Culturală Aromână
Romanian Spell-Checker Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-02-07 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Maria Elena Chindea Dacă-mi lipesc urechea de cimentul celulei, ascult, ascult cum sângele temniței, ca un mare tumult, ca un geamăt abrupt, curge pe dedesubt, curge torent de veninuri amare, ținut în pământ sub zăvoare. Sângele temniței, prizonier, gâlgâie-n cruntă durere pe sub piatră și pe sub fier, pe sub osândă, pe sub zăcere, prin subterane artere. Lipesc urechea jos și-l aud : uneori fierbe un muget fierbinte, plânge, plânge în fund de morminte . . . Alteori țipă, sălbatec și crud ca o aprigă poftă de viață, sau șuieră-a ispită răzleață, cu brânciul ei ațâțător la jaf, la omor . . . Sub marii amari bolovani, cineva urla de-o mie de ani, cineva cântă de-un veac, cineva n-are geamăt, nici leac, altul cheamă și cheamă, altul blestemă, altul cu-ntreg cuțitul ucide granitul . . . Sub marii, amari bolovani, sângele temniței fierbe de-o mie de ani. Aud, aud, cu urechea pe piatra plecată, gârla lui răsculată. Îi simt, îi simt smoala aprinsă, fonta lichidă, otravă toridă. Și carnea mea trosnește deodată, din zăvoare drăcești, prind mădularele să se deschidă ca niște uși, ca niște ferești : -Intră, sânge al temniței, intră, vino din funduri nepământești, vino să mă cotropești . . . Îl chem, îl chem, iar și iar, și sângele temniței vine, vine și urcă în mine, clocotitor de pojar. Sângele temniței urcă în mine cu neodihnitul lui zvon, din fier, din iad, din beton . . . Și sângele temniței sparge belciuge, și urcă în mine și muge, și fierbe și geme și plânge, – crâncenul temniței sânge. Și ard cu el, și vuiesc, și mă zbat, și urlu și sânger, cu fluxu-i turbat, – și când, pe urmă, roșul torent se trage din mine, îndărăt, în ciment, cu sângele temniței greu mă trag din mine și eu, și plec cu el, cu grozavu-i șuvoi, sub ciment, înapoi . . .
|
||||||||
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | |||||||||
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati