Severă piramidă de granit,
am fețe mohorâte și rigide,
un monstru care tainele-și închide,
în cosmică tăcere-ncremenit –

Sub soarele pustiilor toride
îmi arde vârfu-nfipt în infinit
și, ca un lung și glacial cuțit,
străpunge luna pietrele-mi aride.

Solemn și hâd și rece monument,
claustru templu dur de blocuri terne,
eu dorm adânc, acestei lumi absent...

Dar, dincolo de somnul ce se-așterne,
în greu-mi sarcofag incandescent
străfulgeră podoabele eterne