Rotesc cireșii hore și ciulendre,
în zumzet de miresme și bondari.
Caisul, năpădit de roade mari,
e candelabru printre policandre.

Pocale par sau cuiburi de canari
ofrandele lui rumene și tandre.
Dar nu le vor nici mâini de copilandre,
nici zburdele albaștrilor ștrengari.

Ei strâng oțetul zarzărei necoapte,
iar sus tânjesc aromele-minuni,
pălind pe triste ramuri fără șoapte,

și cad în glod, trântite de furtuni,
precum din cer, în fiecare noapte,
cad stelele-nghițite de genuni.