Nu știi nimic. N-auzi o rază.
Atingi, nu simți. Privești, nu vezi.
Ți-s ochii treji și tâmpla trează,
dar dormi ca iarba sub zăpezi.

Ard lumi pe crengi incandescente,
se coc misterele pe vreji
N-auzi nimic. Pe mâini ciment e
și greu zăvor pe ochii treji.

Dar ochii morți au să dezlege
ce nu știu viii ochi pribegi.
Cu palma stinsă vei culege
ce azi n-auzi și nu culegi.

Și te-i mira, de sub țărâna
și umbra tainei omenești,
că pipăi ce n-atingi cu mâna
și că vezi tot ce nu privești.