Mi-aș face condei din oftat
și din venin călimară.
Aș scrie cu rânjet de fiară,
cu urlet și cu scuipat.

Smulge-mi-aș zdrențe plămânii!
Scoate-mi-aș fierea să-mi scot!
Să scriu cu oasele, cu hoitul tot -
mânca-mi-le-ar cânii!

Nu mi-ar ajunge cuvintele,
nici spinii, nici mătrăgunele.
Dați-mi să scriu cu furtunele
și cu mormintele.

Cu smoală să scriu, cu ocale
din fundul iadului crunt.
De șapte ani nu mai sunt,
nu mai sunt decât muget și jale.

De șapte ani temnița joacă,
joacă pe pieptul meu ca un urs.
Fluvii de sânge au curs,
mlaștini de lacrimi mă-neacă.

Șapte ani, șapte milenii!
Cum să-i înscriu? Cu ce vitriol?
Face-m-aș pălălăi și pârjol,
lumea s-o mistui în focul gheenii!