Oricine-ai fi: ieși seara din odaia
în care nu sunt taine pentru tine,
a ta, cea mai departe,-i casa aia:
tu poți să fii oricine.
Cu ochii tăi cei prea trudiți, de om
ce lasă-n urmă pragul casei rar;
așezi, cât mai domol, un negru pom
'naintea cerului, mlădiu și solitar:
Și lumea ai zidit-o: mare-i ea
și-i cum cuvântul ce,-n tăcere, se mai coace.
Și-așa cum norma-i o-nțelegi prin voia ta,
blând ochii-ți lasă a privi încoace.



Traducere Șerban Foarță