Ultim miez, nucleelor nucleu,
dulce-nchis în tine ca migdală –
până-n cea din urmă stea mereu
carnea fructului ce ești ție fala.

Nu mai spânzură nimic de tine
și tu simți; ți-e coaja-n infinit,
unde sucul aprig se-ntreține,
dinafară cu lumini sporit,

căci deasupra-ți cresc, în nevăzut,
sori fierbinți și rotitori.
Însă-n tine-a și-nceput
tot ce-i dincolo de sori.



Traducere Mihail Nemeș